Creatii ORENANG

Aici va intampina cu bucurie, ORENANG, supercivilizatia strabunilor uriesi ai dacilor

sâmbătă, 5 iulie 2014

Desecretizarea crimelor nationalismului nazist ucrainian


Buna seara! In mai 1989 am facut o excursie cu sotia mea Maria si cu inca cativa colegi de serviciu in U.R.S.S., cu avionul la Moscova,apoi cu trenul la Leningrad si de acolo cu trenul spre tara cu escala la Kiev unde am poposit o noapte!
Am vizitat acolo un muzeu si m-am plimbat cu sotia pe un bulevard din centru!
Imi amintesc ca era o zi de sarbatoare pt ucraineni, dar oriunde ma uitam imi MIROSEA A MOARTE!
Nu am putut intelege atuci!
Ma impresionase o icoana din muzeul ala care arata o sfanta care fusese martirizata incredibil de crud,iar la intrebarea mea despre cine fusese vorba in icoana aceea, ghida de atunci imi spuse ca era zugravita Sf. Parascheva!
Intors in tara l-am cautat pe parintele Galeriu si l-am intrebat despre ce vazusem la muzeu! Parintele mi-a spus ca dupa stiinta sfintiei sale, Sf. Parascheva nu fusese martirizata asa,dar cum eu il priveam neincrezator a scos o carte mare si groasa foarte veche despre Vietile Sfintior si mi-a aratat intai viata Sfintei Parascheva,care intradevar nu se potrivea cu ce vazusem la muzeu!
La intrebarea mea daca stie ceva despre cineva care a fost martirizat asemanator cu ceea ce vazusem eu, sfiintia sa mi-a raspuns ca stie ceva despre Sfanta Mucenica Tatiana si mi-a aratat in cartea aceea si viata si martiriul Sfintei Tatiana, care era destul de asemanator cu ceea ce vazusem eu dar la intrebarea mea de ce imi spusese ghida ca ceea ce vazusem era Sf. Parascheva mi-a spus ca nu stie!
 Acum, dupa ce am vazut e-mail-ul despre ororile facute de ucraenieni desecretizate, am inteles ca poate ghida stia adevarul, ca Sfanta Tatiana era rusoaica, si nu a vrut sa recunoasca atunci acolo ca icoana dezvaluia Ura ucraenilor fata de rusi!
Mai imi amintesc din excursia aceea ca cu toate ca in drumul spre Romania am trecut prin Chisinau si trenul a oprit in gara nu ni s-a permis sa coboram pe peron ci doar sa facem cu mana rudelor pe care le aveam acolo si care venisera pe peron ca sa ne vada! M-am bucurat ca mi-am vazut atunci rude despre care auzisem de la tata ca locuiau acolo, dar nu le-am putut imbratisa!
M-am bucurat de asemenea ca am putut vedea Noptile Albe la Leningrad unde am putut vorbi in romaneste cu cineva care stia romaneste si ca am putut vorbi in romaneste si in seara aceea cand m-am plimbat prin Kiev cu necunoscuti care auzindu-ne vorbind romaneste au vrut sa vorbeasca si ei cu noi in romaneste, dar nu pot uita Frica din ochii lor cand vorbeau cu noi!
Nu pot de asemenea uita MIROSUL DE MOARTE,PE CARE-L SIMTEAM PESTE TOT IN KIEV!
ACUM AM INTELES CA CEEA CE AM CITIT IN  E-MAIL-ul postat mai jos,  CHIAR S-A INTAMPLAT!
Seri,nopti si zile minunate in continuare va dorim! Doamne Ajuta! Pace Voua!


“ Rusia a ridicat secretul de stat asupra documentelor din Arhivele de Război.
NU   GERMANIA A  FOST CEA MAI NAZISTĂ  ȚARĂ   DIN LUME.
 A EXISTAT ÎN EUROPA UN STAT NAZIST  MULT MAI  BESTIAL DECÂT CEL GERMAN. EL TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ  ISRAELULUI DESPĂGUBIRI DE CEL PUȚIN DOUĂ SUTE DE  MILIARDE  DE EURO.  NO  COMMENTS.

Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților  Consiliului
Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au  început  să apară deja pe situl Ministerului Apărării  al  Federației Ruse.
Președintele Putin a ordonat  Arhivelor  Ruse de Război să ridice secretul de stat impus
asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către naționaliștii  ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război  Mondial.
Acestea  au fost săvârșite de către organizațiile  naționaliste  ucrainiene cu  sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al  cuvântului.
 Ele arată un naționalism ucrainian cu  adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură  bestială  față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.
În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar ar putea trece  drept unul  umanitarist.
Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera,  Hitler a  fost un copil naiv.
 Dacă Hitler urmărea doar  exterminarea  evreilor, ucrainienii nu doreau doar  terminarea  evreilor  ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în  primul  rând  exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri  cât mai cumplite.
Documentele despre atrocitățile  săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al  Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus  secretul  de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să se  revolte aflând conținutul lor și să ceară  exterminarea
întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un  cutremur în interiorul URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii  ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal
militar in care să-i judece pe criminalii ucrainieni vinovați  de genocid și să-i execute.
 Ei l-au atenționat pe Stalin că ucrainienii erau un popor criminal care indifferent  ce
vremuri ar fi trăit și sub ce regimuri, nu puteau  trăi  fără să ucidă.
 Stalin, ca marxist-leninist nu a  fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să
ia  măsuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor,  mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea  criminalilor  ucrainieni cu adevărat  odioși, care au fost judecați și  spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul  Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov (care era
ucrainian) au menținut regimul de documente secrete  asupra   arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian.
Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS și responsabilitatea  pentru  eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut  în  sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră
rușii.
 Astăzi, însă, Ucraina este un  stat independent și poporul ucrainian poate să-și  asume
responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul  este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a ordonat  Ministerului Apărării al Rusiei să ridice  secretul de stat de pe documentele privind  genocidul  ucrainian..
Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă
decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică  decât SS-ul german și decât Gestapoul.
 Armata Ucrainiană avea regimente  întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la  ordin a populației civile de alte naționalități.
Se  exterminau  sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii  erau  extremiști de dreapta și cruzimea lor era  înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau  inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta  în  numele apărării Ucrainei.
Cele mai multe atrocități au  fost comise de naziștii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est
 (Doneț.  Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde  astăzi  actuala Armată  ucrainiană trage cu tunurile în  satele  și orașele rușilor, așa cum făcea în anii  1941-1943.
Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii
din Republica Populară Donețk și Republica Populară  Lugansk  și-au declarat independența în acest an și cer ajutorul  Rusiei tocmai de teamă ca evenimentele din 1941-1945 să nu  se repete și rușii să fie exterminați de  ucrainieni.
Fasciștii ucrainieni au ucis în  anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane
două sute de mii) de civili din Ucraina  (naționalități conlocuitoare,  mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape 900 000 (nouă sute de mii) de evrei.
 Numărul polonezilor   uciși a  fost de 200 000 (două sute de mii). Au fost  executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani  sau se  predaseră.
 În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene  întrec cu  mult numărul victimelor nazismului german și  plasează Ucraina  pe locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de  bărbați
ucrainieni în putere au cerut să plece în Al Treilea Reich  ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și  pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să
poată extermina tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul  fascist Lvov sub comanda lui R. Șukovici a executat
cu  glonț în ceafă trei mii de polonezi ucrainieni,  inclusive  trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup
de  șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii.
În timp ce femeile și copii erau executați prin  tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei  Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul  catolic  ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire  rugându-se  pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf  Hitler”..
Biserica Catolică Ucrainiană a  binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei
naziste  ucrainiene ”Galicina”. Aceasta a comis în  septembrie  1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o  râpă din  apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941  peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de  mijloc, trei mii de țigani și  circa 40 000 (patruzeci de  mii) de civili ruși (mare parte  femei și fete) pe care SS-iștii ucrainieni  i-au  dezbrăcat la pielea goală apoi au început să  violeze  femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele  lor erau de față. După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre  prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte
pe  grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme  abominală  că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe  călăii ucrainieni să ducă la capăt  genocidul.
În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost  omorâți  la modul cel mai bestial cu arme de foc  descărcate în gât  sau stomac (ca să moară în chinuri) sau  loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului  trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.
 Batalionul de masacru condus de  fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei
sute  cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei  și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei.
La aceste omoruri au dat o mână  de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și  muncitorii
ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față  de  evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism.
Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri  naziste  iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul Șutnevici care  ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar  gradul
de căpitan în Armata Germană.
În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau  copii
rușilor și polonezilor luându-i de picioare,  învârtindu-I și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți  copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni  și  părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile  acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel
numai  într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de  persoane.
Ura ucrainienilor împotriva  rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă   o  fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un  rus,  atunci   tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de  tinere  nesuportând o astfel de  umilință au alergat și s-au  înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau  prinse  și spintecate de cei care le violaseră (adică de  tații  și frații lor) în felul următor: li se  băga vârful cuțitului în vagin și erau
spintecate așa  de jos în sus.
Toate aceste lucruri se petreceau  în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în
mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în  idea   prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat  într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel
de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.
 Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul
european al promovării minorităților naționale, pe care ei  singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat  marșurile  naziste pe  străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul
săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar  Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de  locuințe, în școlile și spitalele din orașele  rusești din sud-estul Ucrainei.
Este limpede că indiferent sub ce  deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și  fascismul  nu pot fi eradicate din Ucraina.
 Este interesant să vezi ca roman  că întreaga noastră clasa noastră politică și toți
conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politică  ucrainiană   fără să vadă că Ucraina ține azi între  granițele ei  teritorii românești care totalizează încă o
Republică  Moldovă pe care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat
și cu binecuvântarea Bucureștiului.
Oare de ce nu sulfa  politicienii noștri români nici o  vorbuliță  despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind  aceste documente nu trebuie să crezi că Israelul nu  va
cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid.
În  mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă  la circa  200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste  despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se
limpezească  în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne între  granițele Ucrainei. Deocamdată, numai Crimeea,  Donețk   și Lugansk și-au declarat independența și au
 devenit  republici ruse libere. Acestea nu se consideră parte a  statului ucrainian și, evident, nu vor plăti  despăgubiri. “

 Seri, nopti si zile minunate in continuare va dorim! Doamne Ajuta! Pace Voua!